Opera Română și Teatrul din Cluj au luat ființă odată cu efervescența evenimentelor culturale de după anul 1918, la inițiativa compozitorului și culegătorului de folclor Tiberiu Brediceanu, important om politic al Partidului Național Țărănesc și un mare admirator al teatrului liric.
În acest context, la 18 septembrie 1919, la Cluj au fost întemeiate Teatrul și Opera Națională, prin Decizia nr. 3910 a Consiliului Dirigent, organ executiv al Marelui Sfat Național Român, instituit pentru administrarea Transilvaniei.
Primul director al Operei Române din Cluj a fost tenorul Constantin Pavel, născut la 21 mai 1884 în Bistrița-Bârgăului, artist liric de talie europeană, cunoscut și apreciat la Troppau, Nurenberg, Mahrisch Ostrau, Viena și Budapesta, solist și regizor notoriu al Teatrului Maghiar din Cluj, unde activa sub pseudonimul Papp Laszlo.
Artistul a fost numit oficial, la 12 septembrie 1919, director al secției lirice fiind însărcinat cu organizarea operei și operetei, în timp ce Zaharia Bârsan fusese numit directorul Teatrului de Stat din Cluj, iar Gheorghe Dima directorul Conservatorului din Cluj. Constantin Pavel a fost numit director general al Teatrului Național și al Operei Române din Cluj la 27 noiembrie 1928.
Sextil Pușcariu scria în ”Memorii”: „desigur că Opera din Cluj e, alături de Universitate, una din faptele mari ale generației noastre”.
Sub conducerea unor personalități artistice de marcă precum tenorul Constantin Pavel, dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu, baritonul de faimă mondială Dimitrie Popovici-Bayreuth, dificultățile legate de alcătuirea unui ansamblu de operă au fost rând pe rând depășite. Astfel, în zilele de 13 și 14 mai 1920 au avut loc primele reprezentații a două concerte simfonice, sub conducerea dirijorului ceh, Oskar Nebdal.
Deschiderea Operei Române din Cluj a avut loc la 25 mai 1920, cu spectacolul ‘Aida’, interpretată în limba română, sub conducerea dirijorului Alfred Novak și în regia artistică a lui Constantin Pavel. Rolul principal a fost interpretat de soprana Elena Roman ”cu acute perlate, forte metalic și piano dulce și ușor, care au contribuit la strălucirea serii”, Radames de tenorul Constantin Pavel, Regele Egiptului de Gheorghe Sterian Mandy, Amneris de Lya Pop, pentru prima dată pe o scenă de operă, după lungi studii făcute la Paris, Ramfis de Rudolf Steiner, Marele Preot de Andrei Ștefănescu, iar Marea Preoteasă de Lelia Popovici.
De la înființare și până în prezent, pe scena Operei Naționale Române din Cluj au fost prezentate peste 200 de titluri de operă, operete și balete din repertoriul universal, precum: ”Aida”, ”Traviata”, „Faust”, „Madame Butterfly”, „Cavaleria Rusticană”, „Tannhauser”, ”Tosca”, ”Paiațe” și baletul ”Vițelul de aur”, ”Carmen”, ”Rigoleto”, ”Lohengrin”, ”Nunta lui Figaro”, ”Giselle”, ”Gioconda”, ”Romeo și Julieta”, ”Spărgătorul de nuci”, ”Falstaff”, ”Liliacul”, ”Sunetul muzicii”, iar din repertoriul național: ”Luceafărul”, ”La șezătoare”, ”Năpasta”, ”O noapte furtunoasă”, ”Stejarul din Borzești”, ”Alexandru Lăpușneanu”, ”Ciuleandra”, ”Capra cu trei iezi”, ”Meșterul Manole”, ”Cei șapte corbi” ș.a.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, opera din Cluj se refugiază la Timișoara. Revenită, apoi, la Cluj, activitatea sa este reluată îndeosebi cu orchestra simfonică a operei, sub mantia Filarmonicii ‘Gheorghe Dima’ (1944-1945).
Calitățile valoroase și potențialul artistic excepțional ale colectivului Operei clujene au fost recunoscute la nivel internațional prin cele 22 de turnee în Italia (din 1971), 11 turnee în Olanda (din 1994), cele cinci turnee ale Ansamblului de Balet în Germania, Belgia, Luxemburg, Austria, Anglia, Elveția, Turcia, Franța, două turnee la Seul și în Spania sau mai vechile turnee în Bulgaria, la Kiev sau în fosta Cehoslovacie.
Opera Națională Română din Cluj este considerată o adevărată școală a muzicii, fiind locul în care au debutat artiști de renume internațional precum Angela Gheorghiu, Alexandru Agache, Carmen Oprișanu, Simona Noja, Nicoleta Ardelean, George Petean, Tatiana Lisnic, Marian Pop, Mihai Zamfir, Corina Circa, nume sonore care fac cinste Operei Naționale Clujene evoluând pe marile scele ale lumii.
În prezent, Marius Vlad Budoiu, unul dintre cei mai apreciați tenori români, este cel de al XXXI-lea director al primei Opere de Stat din România.
Clădirea Operei a fost construită la începutul secolului al XX-lea, între anii 1904-1906, de firma vieneză Fellner & Helmer, specializată în proiectarea și construirea de teatre de operă și constituie, din punct de vedere arhitectonic, o tentativă de introducere a unui stil secesionist ușor barochizant.
Fațada are intrarea pe trei portaluri cu arc și prezintă un parter în care sunt practicate nișe cu statui — ”Thalia” și ”Eutherpe”, realizate de Vasile Rus Batin, amplasate în 1990 și continuă cu un etaj și atică. Câmpurile laterale sunt surmontate de câte un turn ce reprezintă fiecare un car tras de trei lei și o figură alegorică cu ramură de palmier. Cel central are un fronton (în segment de arc) cu o liră. Monumentalitatea este subliniată de pregnanța unor coloane ionice, iar nota distinctivă i-o conferă fereastra elipsoidală (de tip secesionist) în formă de scoică.
Interioarele sunt somptuos decorate într-un stil numit în epocă neo-baroc, dar care poartă puternic amprenta stilului Secession (vienez) atunci la apogeul dezvoltării. Holul, spațios, este ritmat printr-o alternanță de suporturi reunite prin arcuri ce lasă liber spațiul central articulat printr-o scară impresionantă — scara de onoare — flancată de lampadare de bronz, ce duce la loji. Ferestrele, înalte, într-un stil barochizant, ghirlandele și volutele aurite, precum și întreaga decorație în relief a holului indică inspirația secesionistă.
Sala, cu o capacitate de 900 de locuri, are stal și trei ranguri, fiind un model clasic al teatrului baroc, cu cariatide care susțin lojile; are suprafețele împânzite cu elemente vegetale sinuos desenate, aurite, ce țin de repertoriul barocului decorativ.
Candelabrul central executat de firma budapestană Ganz&Co are un sistem de coborâre cu roata dințată cu cremalieră ce se află în podul cu structura metalică.
Scena tipică de operă, cu o deschidere de zece metri, este prevăzută cu fosa pentru orchestră. Ca măsuri de siguranță împotriva incendiilor, este prevăzută cu o cortină de fier pictată și cu sistem de declanșare a ploii artificiale.
În 1958, clădirea a fost extinsă cu noi spații de repetiții, cum este scena mică — o sală de repetiții dotată cu fosa pentru orchestră, precum și sala de studiu, foaierele și anexele aferente necesare activității ansamblului de balet ș.a. Noile fațade vor prelua întocmai stilul teatrului inițial. În anii ’75—’76, au avut loc lucrări de restaurare completă a clădirii atât în exterior, cât și în interior, cu refacerea mobilierului sălii și a ornamentațiilor în aur.
Arhitectural, edificiul prezintă asemănări, atât în interior cât și în exterior cu alte câteva dintre cele patruzeci și opt de teatre construite de firma Fellner & Helmer: foaierul cu cel al Teatrului din Karlsbad (Karlovy Vary), turnurile cu Teatrul Național din Sofia, câmpul central cu cel al Operei din Cernăuți, iar în ansamblu, cu Teatrul din Fürth — Germania (Bavaria). Interiorul este foarte asemănător cu cel al Operei din Iași, dar acesta din urmă are doar un singur rang de loje și stal.
Edificiul Operei Naționale Române și al Teatrului Național din Cluj-Napoca face parte din patrimoniul cultural național, fiind clădire monument istoric și de artă, în atenția UNESCO pentru monumentele special protejate.
Încă de la început, Opera Națională din Cluj-Napoca s-a dovedit o instituție cu ambiții și posibilități artistice de prim rang, devenind o adevărată academie muzicală care susține și promovează artiști de excepție, ce au dezvoltat cariere de notorietate și apreciere universală.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.
